Vreau o minune!

In urma cu  2 ani de zile nu as fi spus nimanui asta, acum 2 ani de zile nu as fi fost ironic atunci cand cineva mi-ar fi spus ca vrea o schimbare. Acum 2 ani de zile as fi spus perfect esti ca si schimbat deja ai gasit si calea prin care tu te vei schimba, te-as fi felicitat. Aici si acum nu ma refer doar la o categorie de schimbari din viata ta ci ma refer la intreaga ta viata.

Ma refer la obiectivele pe care ti le-ai pus la inceputul acestui an (posibil sa cer deja prea mult), sa te lasi de alimentatia ta proasta, sa investesti mai mult in prietenii tai, familia ta, sa mergi intr-o vacanta, sa ajuti niste oameni, sa te apuci de sport, sa te lasi de baut sau fumat, sa ai in sfarsit o relatie serioasa si asa mai departe.

Ma refer la schimbari in viata ta personala, ce obiective ti-ai pus care sa te ajute pe plan emotional, relational, material, spiritual.

Ma refer la oamenii nemultumiti care ies in strada si vor o schimbare.

Ma refer la oamenii plini de datorii dar care nu fac o schimbare.

Ma refer la oamenii care isi urasc propria viata dar nu fac o schimbare.

Ma refer la fetele umilite de partenerii lor care vor o schimbare dar nu o fac.

Ma refer la tine de fapt … poate ca acum 2 ani ti-as fi aratat bucuria si felicitarile mele cand mi-ai fi spus ca vrei o schimbare, insa acum iti spun ca MINTI , nu vrei o schimbare. I.L. Caragiale a stiut sa surprinda prin Farfuridi asta intr-un mod atat de explicit incat nu mai e nevoie de explicatiile mele: „Sa se revizuiasca primesc dar sa nu se schimbe nimic.”

Cu toate ca afirmam de atatea ori ca vrem o schimbare de fapt nu ne dorim asta, vrem numai lucrurile frumoase care vin din schimbari insa fugim ca un adevarat atlet de sacrificiile si eforturile de ajunge acolo.

Vrem numai sa aratam bine, avand un corp atletic dar nu vrem sa facem sport zilnic sau sa avem o alimentatie corecta pentru ca din asta rezulta o SCHIMBARE pentru ficare zi. Vrem sa avem un salariu dublu decat acum dar sa nu muncim de doua ori mai mult decat acum pentru ca din asta rezulta o SCHIMBARE pentru fiecare zi. Vrem sa traim intr-o tara unde sa fim respectati si unde sa avem drepturi cat mai multe dar nu vrem sa nu mai aruncam gunoiul peste tot, sa folosim bilete pe mijloacele de transport, sa nu mai dam in cap celor care realizeaza cu adevarat ceva pentru tara asta si ne vaitam ca din nou e luni si pana vineri mai e atat de mult. Vrem ca Dumnezeu sa ne indeplineasca fiecare dorinta a noastra dar nu vrem sa ne rugam si sa citim din cartea in care ni S-a descoperit (Biblia), de fapt noi vrem ca noi sa avem puterea lui Dumnezeu dar nu vrem sa iubim ca Dumnezeu.

Dar care e motivul pentru care in realitate suntem rezistenti la schimbare?

Oamenilor nu le place nesiguranta! Starea aceea de care in genereal nu vrem decat sa scapam de cele mai multe ori cand ne simtim nesiguri, nehotarati, debusolati si fugim sa cautam o zona in care lucrurile ne sunt cunoscute, le vedem in jurul nostru doar pentru a avea un punct de sprijin. Nu sunt omul cu vestile bune sunt omul care afirma adevarul asa cum e chiar daca va place sau nu, orice schimbare implica o mare cantitate de nesiguranta pentru ca acceptam sa calcam pe un camp pe care nu am mai fost nicicand, fara o incredere deplina in Dumnezeu vom face un singur lucru, vom fugi inapoi ca niste lasi cu coada intre picioare. De-asta oamenii nu isi schimba vietile desi spun ca vor o schimbare pentru ca nu vor sa isi puna increderea in Dumnezeu, ei sunt proprii lor dumnezei.

De-asta oamenii care spun ca vor o schimbare de fapt MINT. Oamenii vor sa se simta in siguranta mai mult decat vor o schimbare. Cu toate acestea ar trebui sa ne aruncam in bratele nesigurantei, sa nu mai tinem cu dinti de haturile vietii noastre ci sa le lasam lui Dumnezeu si sa ii spunem: Doamne acum ai tu haturile du-ma unde vrei tu pentru ca eu oricum nu stiu unde trebuie sa merg!

Si totusi…de ce tipam ca vrem schimbare? Suntem pregatiti pentru asta? Vrem cu adevarat asta?

Invitatie!

Acum o luna si cateva zile imi amintesc ca discutam cu o venerabila doamna despre o expozitie foto si tare mult mi-ar fi placut atunci sa fie chiar in acel moment dar privind acum in urma ma bucur ca lucrurile nu se intampla mereu cum vreau eu, ma simt protejat si ii multumesc lui Dumnezeu pentru asta, nu imi pot imagina cate s-ar intampla daca toate dorintele mele ar fi infaptuite. Se pare ca in toiul iernii cum mi-ar fi placut sa fie ,chiar este, vorbesc despre expozitia foto cu privire la Mont Blanc de care va puteti bucura in Ceainaria EtCaetera din Brasov, Str.Castelului Nr.37, un loc pe care il recomand oricui datorita fiecarui detaliu din acel loc, nu ma credeti … incercati si veti deveni clienti fideli va spune un patit 🙂 .

Va invit la aceasta expozitie cu speranta si dorinta de a va bucura de capodoperele sentimentelor din fotografii si nu de imagini in sine, sunt doar un simplu fotograf amator care are dorinta de a va incalzii sufletele cu soapte transformate in imagini!

Cateva linkuri pentru mai multe informatii:

http://ceaietc.ro/ascensiune-pe-mont-blanc-expozitie-de-fotografie-florin-bogdan-nastase.html

http://www.iubescbrasovul.ro/evenimente/expozitie/ascensiune-pe-mont-blanc-expozitie-de-fotografie-florin-bogdan-nastase.htm

http://www.brasovultau.ro/Expozitie-de-fotografie-cu-escaladarea-lui-Mont-Blanc-54116.html

http://brasov.inoras.ro/eveniment/expozitie-de-fotografie-24175/

Sfarsit si inceput…

Azi ma bucur ca s-a mai terminat o sesiune din acesti ani de facultate uneori plictisitori, melancolici alteori plini de activitati si idealuri. Se pare ca nu am mai postat de ceva multa vreme nimic, imi aduc aminte ca era vorba de o pauza, o iesire din cotidian si a ajuns o pauza de doua luni jumatate fara iesire din cotidian, sunt suparat pe mine ca nu fac intotdeauna exact ceea ce spun, ca nu sunt intotdeauna hotarat incat nimic sa nu ma poata oprii. Imi este atat de usor sa ma mandresc si sa cred ca eu pot face multe lucruri, ca poate sunt invincibil si indestructibil, ca ultima suta de metrii e facuta pentru oameni ca mine, insa ma bucur atunci cand imi amintesc, „Mandria unui om il coboara, dar cine este smerit cu duhul capata cinste. – (Prov.29:23)”, atunci imi pot da din nou si din nou pumni in cap (la figurat) si sa imi observ exact locul care e al meu …  nu mai sus, nu mai jos.

In ultimul timp am tot auzit tot felul de comparatii, personificari la adresa mea, parca observ din nou aceeasi perioada de acum un an, lupte, lupte  … si ce daca, doar imi plac atat de mult, nu te poti numi invingator daca nu lupti! Privesc la 2012 si nu de acum, am inceput chiar din primele ore ale anului si vad mai departe din punct de vedere al pasiunii mele cum provocarile au fost asternute pe hartie, va anunt … va fi un an interesant, obiective mari.

Va astept alaturi, am nevoie de tine si de tine si de tine … hai sa facem echipa!

Pentru ECHIPA!

La multi ani Romane!

Nu stiu cum se face de sunt un intarziat, astfel incerc de multe ori sa ma scot cu vechiul proverb romanesc „Mai bine mai tarziu decat niciodata.”(cica nu este romanesc!!!), insa am o satisfactie pentru faptul ca pana in acest moment am postat numai in zile importante, zile care au insemnat ceva pentru mine iar astazi cu atat mai mult satisfactia creste stiind ce inseamna cu adevarat aceasta zi pentru mine si am speranta ca si pentru tine. Postul de astazi nu este cu mult diferit fata de celelalte, scriu modeste cuvinte, impresii de la expozitia foto din cadrul festivalului Etnovember 2011 si putine cuvinte vis-a-vis de ceea ce ar trebui sa inseamne Romania pentru fiecare Roman de pretudindeni.

„In aceasta zi – scria Nicolae Iorga acum 93 de ani – a sosit un ceas pe care-l asteptam de veacuri, pentru care am trait întreaga noastra viata nationala, pentru care am muncit si am scris, am luptat si am gândit. A sosit ceasul în care cerem si noi lumii dreptul de a trai pentru noi, dreptul de a nu da nimanui ca robi rodul ostenelilor noastre”.

“…Marea Unire din 1918 a fost şi rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei româneşti. Măreţia ei stă în faptul că desăvârşirea unităţii naţionale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan ţâşnit cu putere din străfundurile conştiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntaşii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit. […]

(Florin Constantiniu – O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997)

                     România a intrat în razboi pentru eliberarea provinciilor asuprite si pentru întregirea tarii, idealul Unirii afirmându-se intens prin eforturi, jertfe si eroism pe câmpurile de lupta din Transilvania si Dobrogea, de pe Valea Jiului si de pe Arges, ca si pe cele de la Marasti, Marasesti, si Oituz. Nu o victorie militara a stat la temelia statului national român, ci actul de vointa al natiunii române.

În adâncul inimii fiecarui român – scria Nicolae Balcescu – era întiparita credinta ca “mântuirea de orice domnire straina” nu se putea realiza decât “prin unitatea nationala”.

Acum am sa trec si la expozitia foto, imi pare oarecum sec si lipsit de esenta sa vorbesc acum de niste lucruri atat de mici. Urmaresc acest festival de 3 ani de zile de foarte aproape si ma bucur vazandu-l cu evolueaza, anul acesta mai mult decat anul trecut si sper mai putin decat anul viitor. Programul s-a pastrat in conformitate cu cel pe care ati avut ocazia sa il vedeti si pe unul din posturile mele si nu doar. Ora 13 a zilei de 19 noiembrie avea sa ma sensibilizeze intr-un mod foarte placut, auzind si  vazand ca discursul doamnei Marina Cionca incepe cu o mica particica din jurnalul meu de calatorie, trebuie sa recunosc ca a fost o surpriza placuta pentru mine.

Ziua a continuat sub aceeasi intensitate, purtand discutii cu diferite persoane din diverse domenii de activitate, expunand nu doar fotografiile inaintea lor ci si trairile mele de pe parcurusul pregatirilor fizice, cautarii de sponsori si restul faptelor relatate si prin „imprejurimi”. Aveam sa primesc o diversitate de etichete, stelute si bulinute negre, dar ma bucur ca nu se mai lipesc de mine ca altadata .

Am purtat discutii interesate cu aplicatii pana si in viata de zi cu zi a lectiilor invatate prin intermediul muntelui, cu persoane ce s-au oferit sa imi ofere propriul lor ajutor. Restul sunt poze care sper sa vorbeasca mai mult decat pot eu(imi pare rau ca nu le am si pe cele facute cu o parte dintre persoanele interesate).

Eu cu amica si vecina mea de expozitie

Eu cu prietenii colegi

Inceperea festivitatii de premiere

Spiciul domnului Decan

Design de mobiler si ambient(creatii proprii)

Design de mobilier si ambient

Dupa un concert superb ... cu Norbert Detaeye

Stanga: John Defferary Dreapta: Pierre (francezul) 🙂

Dupa munca si raspalata! 🙂

Imi doresc sa inchei cu o publicatie a lui Tudor Arghezi in Contemporanul, nr.3  din 23 ianuarie 1959.

„De zeci de veacuri, poate ca de sute de veacuri de om, rataceau care prin codrii Moldovei si care printre vazduhurile tariei, speriosi unul de altul, ca niste salbaticiuni. Cel de jos, uitandu-se cum se zbateau intre ele stele aripile de fier ale celui de sus, celalalt il privea pe singuratecul pribeag de piscuri si rapi, bucurosi amandoi. Intr-adevar, parca simtisera ca se inrudeau. Viata le daduse amandurora, din aceeasi zacatoare, fiecaruia masura lui de sange, sa o poarte unul in nori si altul pe cremeni, si sa o lase fiecare mostenire neatinsa hultanilor pui si viteilor intarcati.

Fruntea zimbrului, lata cat niste strani alaturate, putea sa incapa intre coarne trei jilturi de vladici in odajdii cu mitre de aur si margaritare, desi pe taurul vanat dobitoacele de dincolo de prapastii si piscuri il batjocoreau, ca pe boul din aratura si plug, boul care le da din painea lui. Poate ca numai ciuta gingase, cu pasul sfios de fecioara, avea lacrima suspinului intre gene.

Dar capul de bou, sapat pe scuturi, tesut cu fir pe pieptare, inaltat pe flamuri, strivit in peceti si batut pe arginti, imbarbata hotarat o tara: Moldova.

Cat despre vultur, nici el nu era o curca ori un gascan. Pe cand pajura si zgriptorul se aratau pe aiurea cu doua pliscuri intoarse a prada, vulturul valah, al Tarii Romanesti, avea numai unul, ca sa-si pieptene cu el penele si fulgii, pe dedesubt. El n-a ravnit al nimanuia nimic, smerit pe saracia lui. […]

Alunecand din bolti, Vulturul, si iesind si Zimbrul din pesteri, se inclestasera aprig indelungata vreme. Salbateci pareau amandoi. Pana intr-o zi … Zimbrul venind sa se adape, s-a intalnit cu dusmanul lui, zburatorul.

Se stie ca pe vremuri fapturile vorbeau omeneste. Dovezi de netagaduit au adus toti povestitorii. Vorbeau pana si greiele si furnica, si pe romaneste.

Zimbrul era blajin, ca orice vietate tare, si vulturul de-asijderi era bland. Adapandu-se unul cu sorbitura botului umed si celalalt cu ciocul lui incovoiat, de cange, s-au oprit din baut, au vorbit si s-au potrivit.

Tu esti frate cu mine, cel ce strabat nesfarsitul albastru, iar tu cutreieri pamantul, s-a rostit Vulturul. Nu putem fi de-acum incolo unul? Eu iti voi aduce stiri din calea Robilor, tu imi vei spune ce se petrece dedesubt, si ne vom iubi, prostii de noi, de odinioara.

Dar ce puteau face in timpul de acum un veac, fara steag? Si-au infipt un steag in unda mijlocului dintre cer si pamant. Fetele cu ie, fote si catrinta, s-au apucat numaidecat de cusut cu acul zugravirii pe matase si au pus cu arnici si ibrisin capul Zimbrului, boul, laolalta cu Vulturul , infratite de pavaza de aratare in vileag, coarnele pe-o parte, aripile intinse, pe cealalta …

Imbogatit, basmul frumos creste, se desfasoara si merge inainte. Si va merge mereu …”

„Romanii sunt destepti!”

Printre picuri de timp liber pe care reusesc cu greu sa ii mai gasesc in ultimul timp in sfarsit am reusit sa incep sa scriu ce mi-am propus de acum doua zile … apropo de titlul postarii, l-am ales ca semn de apreciere si recunostinta pentru campania initiata de producatorul ciocolatei ROM.

Sa trecem la oile noastre, nu ca subiectul de mai sus nu ar fi interesant de dezbatut, insa nu imi doresc sa fac din acest blog unul in care sa vorbesc despre diverse lucruri (astfel am dat si raspunsul persoanelor care doresc sa vorbesc aici si despre alte subiecte 🙂 ) ci imi doresc sa pastrez tema inceputa si se pare cea care continua …

Aceasta postare se naste mai mult din intentia de informare/invitare la evenimentul important din punctul meu de vedere si al „specialistilor” cu privire la ceea ce urmeaza in fiecare an de XIII editii  in luna noiembrie ca  manifestare culturala  in Brasov si anume festivalul Etnovember 2011, festival unic prin esenta si tipic in Romania care va anima acest weekend al „brumarului”.

Ingredientele principale ale acestui festival vor fi expozitiile, recitalurile, concerte, ceremoniile, targurile si multe alte surprize. Amestecata printre aceste ingrediente si anume la categoria de expozitii veti putea sa va bucurati si de expozitia foto a subsemnatului ce are ca tema „Sunt la altitudine” in care puteti sa descoperiti peisaje captivante din a mea draga expeditie si alte 7 lucrari in partea de  „Design de mobilier si ambient”.

In final trebuie sa ii multumesc doamnei Marina Cionca pentru invitatia facuta si onoarea de a ma afla printre astfel de lucrari de anvergura internationala,  iar pentru cei care doresc sa isi petreaca acest weekend intr-un mod placut las in continuare programul festivalului, bucurati-va de el!

PROGRAM ETNOVEMBER 2011

 

SÂMBĂTĂ, 19 NOIEMBRIE

 

Ora 13.00: AULA UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA DIN BRAŞOV, Iuliu Maniu nr. 41A

DESCHIDEREA FESTIVĂ A EXPOZIŢIILOR

TINERI ARHITECŢI: Proiecte de diplomă ale absolvenţilor de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu Bucureşti şi de la Facultatea de Arhitectură şi Urbanism din Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, organizator: Ordinul Arhitecţilor Filiala Braşov-Covasna-Harghita

Festivitatea de premiere a Concursului de Fotografie Lumea văzută cu ochii tăi, organizat de compania KRONOSPAN

Festivitatea de premiere a Concursului de Design de Mobilier organizat de compania KRONOSPAN

EXPERIMENTE. Proiecte de arhitectură.Organizatori: Claudiu Bârsan Pipu, Oana Niţuică, Dania şi Tudor Sfarghiu

SPAŢIUL PUBLIC CA LOC DE ÎNTÂLNIRE. COSMOPOLITISMUL EUROPEAN DE LA 1900,  fotografii din colecţia Impărătesei Ci Xi din China, realizate de fotografii caselor regale din 12 state europene (colecţia Horaţiu Chiorean). Organizator GIL CORONA Braşov

WINDOW & WALL: INSIDE-OUTSIDE * INSIDE: un proiect al New Design University, St. Pölten, Austria, împreună cu Universitatea Transilvania din Braşov şi Universitatea de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti. Coordonatori: Thomas Gronegger şi Christian Knechtl, Austria.

GRAFICĂ FERESTRE: ÁRPÁD BARTHA

GRAFICA INTERPRETARI: BÍBORKA BARTHA

OCHIUL PROASPĂT III, elevii claselor a V-VIII, Liceul de Arte Plastice Hans Mattis Teutsch  din Braşov. Coordonatori: prof. Mariana Mattis, prof. Gabriela Radu, prof. Flaviana Enache.

MIC CONCERT DE CHITARĂ CLASICĂ, cu Ansamblul de Chitare al Facultăţii de Muzică. Coordonator: conf.dr. George Voicescu

FOTO: SUNT LA ALTITUDINE, Mont Blanc 2011, Florin Năstase, student

FOTO: Mircea Ţierean Sicilia, Vass Zsigmond Natura, Róbert Laczkó Vass Cu India între patru ochi, Ede Pattantyús Life, Christa Tóth Take a Look, Codruţ Abdi Faţade misterioase, Telmo da Rocha (Évora, Portugalia) Morocco, Edith Anca Maria Munteanu Portugalia, Ioana Moise Focul, Alexandra Purdeliu  Silence tells more.

PATRIMONIU PĂRĂSIT, PATRIMONIU REGĂSIT, expoziţie de restaurare, coordonator prof.dr.Maria Cristina Timar

DESIGN DE MOBILIER ŞI AMBIENT: proiecte, machete şi prototipuri ale studenţilor Facultăţii de Ingineria Lemnului

Festivitatea de primire a noului Designer Chair. Festivitatea de acordare a premiilor Best Design si Best Organizer

ARTĂ DECORATIVĂ: MĂTASE PICTATĂ: Mária György LEMN PICTAT: Zita Sváb, DESEN: Iulia Leancu

 

Ora 18.00. Secretele oraşului. o reîntâlnire cu doctorul honigberger. Club de literatură pentru liceeni.

Intâlnirea cu participanţii va avea loc în faţa Bisericii Neagre, si pe carteatepriveste (cont de facebook).

Organizator: GIL Corona

Ora 21.00 – Aula Universităţii Transilvania din Braşov, sala AULA MAGNA

CONCERT EXTRAORDINAR

Gonna take a sentimental journey cu The Original Patershol Ragtimers featuring John Defferary (UK – cel mai reputat saxofonist britanic al momentului)  si Willy De Vleeschouwer (B)

 

DUMINICĂ, 20 NOIEMBRIE

 

Ora 13.00 BASTIONUL ŢESĂTORILOR

TÂRG MEDIEVAL

Intrarea cavalerilor în cetate. Heralzii anunţă deschiderea târgului

Anunţul pentru Concursul de desen pentru copii. Coordonator: Celia Chiru

Muzică tradiţională din Transilvania cu Tutora, Sf. Gheorghe

Dansuri româneşti cu Ansamblul Doruleţul Junior de la Scoala Generală din Ghimbav

Dansuri tradiţionale greceşti cu ansamblul Luludakis al Comunităţii Elene din Braşov

Folksongs and spirituals cu The Original Patershol Ragtimers (Belgia)

Premiile Concursului de desen pentru copii

Grupul vocal Dionyssos al Comunităţii Elene din Braşov

Dansuri tradiţionale greceşti cu ansamblul Efthimos al Comunităţii Elene din Braşov

Dansuri tradiţionale săseşti cu ansamblul Korona, Brasov

Dansuri tradiţionale maghiare cu Ansamblul Bokréta al Casei de Cultură a Studenţilor, Braşov

Trupa Străjerii Coroanei, Brasov

Petrecere cu Tutora, Sf. Gheorghe

Cu participarea Centrului de Echitaţie Diana din Râşnov

Prezinta: Cavalerul Puck

Ora 17.30 BASTIONUL ŢESĂTORILOR – Strada Sforii – Piaţa Sfatului.

CORTEGIU MEDIEVAL

 

Ora 18.00 PIAŢA SFATULUI

SHOW FIRE-BALL cu trupa HYPNOSIS, Piaţa Sfatului

Ora 21.00 MUZEUL DE ARTĂ BRAŞOV

CONCERT A Jazznight at the Fine Arts Museum cu The Original Patershol Ragtimers featuring John Defferary (UK)  şi Willy De Vleeschouwer (B)

 

 

LUNI, 21 NOIEMBRIE

 

Ora 14.00: FACULTATEA DE LITERE

NON-STOP POETIC  Moderatori: Andrei Bodiu şi Adrian Lăcătuş. Invitaţi: Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari şi Ana Dragu.

 

Ora 17.00: CASA MUREŞENILOR

CONCERT Norbert Detaeye (Belgia), pian si voce

 

Ora 21.00 CAFENEAUA FESTIVAL 39  

CONCERT The sound of the New-Orleans dance halls cu The Original Patershol Ragtimers, featuring John Defferary (UK)  si Willy De Vleeschouwer (B)

Titlul lectiei de azi: Multumire!

De ce multumire?

Astazi am avut bucuria de a ma reintalni cu dragii mei prieteni, copiii din Sacele. Imi era dor de ei, le-am simtit lipsa dar in acelasi timp si prezenta(in spirit) in decursul lunilor in care nu ne-am mai intalnit, alaturi de ei in aceasta vara am avut parte de clipe minunate, pline de esenta si simplitate, invatand lucruri atat de frumoase de la ei, am invatat sa zambesc chiar si atunci cand viata nu imi zambeste, am invatat tot din propriul lor exemplu ca :

„Oamenii sunt deseori irationali, subiectivi si egocentrici.
Iarta-i totusi.

Daca esti bun, oamenii te vor acuza de individualism si motive ascunse.
Fii bun totusi.

Daca ai succes, vei dobandi prieteni necredinciosi si multi dusmani adevarati.
Reuseste totusi.

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te vor insela.
Fii cinstit si sincer totusi.

Ceea ce tu zidesti in ani, altii distrug intr-o noapte.
Zideste totusi.

Daca gasesti seninatatea si bucuria, unii vor fi gelosi.
Fii fericit totusi.

Binele pe care il faci astazi va fi deseori uitat.
Fa binele totusi.

Da ce ai mai bun si nu va fi niciodata suficient.
Da tot ce ai mai bun totusi.

In cele din urma, totul este intre tine si Dumnezeu.
Oricum nu a fost niciodata intre tine si ei.”                                                  (Maica Tereza)- Multumesc  Greta

Dedicatia mea speciala pentru ei. Va ador dragilor!

Multumesc Octavian!

Fii parte si tu !

Hai SUS!

Hai in ECHIPA!

Un vis devine realitate cu fiecare metru altitudine …

Lumea se vede altcumva de sus … lucrurile sunt mai marunte. Hai si tu!

Aveam un scop dar absolut nimeni nu ma sustinea pana cand am ajuns sa am incredere cu adevarat in mine si in ceea ce eram sigur ca trebuie sa fac. Sa las influentele din exterior deoparte si sa recunosc ca sunt cazut si sa o iau de la zero stiind ca voi avea parte si de ajutorul lui Dumnezeu, prin oamenii sensibili la actiunea pe care vreau sa o duc la bun sfarsit , poate nu cel pe care mi-l doresc dar cu siguranta cel de care am nevoie.

                    

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                 

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     1x student(aproape inginer) – bani – echipament + 4810m = Imposibil 🙂

Sunt la altitudine!

Legenda ecuatiei:

Un student aproape inginer, fara bani in afara de infima bursa de merit, fara echipament plus 4810m acum aproximativ 10luni avea un rezultat egal cu Imposibil.

Voua ce rezultat va da aceasta ecuatie?

Aventura a inceput, va astept sa-mi fiti alaturi.

Nu stiu ce ma asteapta, dar va invit a-mi fi „ascensorul” spre varf !

Cum?

Cumpar metrii altitudine …

 Sunt 12 locuri pentru 12 lideri, disponibile pentru sponsorizare:

• 25 euro (9 lideri de bronz) – Include: tricou imprimat cu ”Am metri altitudine” ,un logo pe care il voi avea,  jurnal de calatorie si poze facute pana in varf si inapoi.
• 50 euro (2 lideri de argint)  – Include: tricou imprimat cu ”Am metri altitudine” , un logo pe care il voi avea,  jurnal de calatorie, poze + o piatra din zonele cele mai inalte unde inca se mai gasesc,  numele purtat pe steagul Romaniei pe care il voi planta pe varf.
•                         100 euro (1 lider de aur) – Include: copia tricoului pe care il voi avea eu, mesaj imprimat ”Sunt la altitudine”, steagul Romaniei, o poza panoramica din varf pe care ceilalti nu o vor primii iar pe steag                   numele lui va fi scris central si cu un caracter mai mare + jurnal de calatorie Mont Blanc + jurnal de calatorie Vf Moldoveanu (Cucerirea celui mai inalt punct din Romania plus cucerirea celui mai inalt punct din Europa) .
• Provocare: – accept provocari ( in Romania dupa intoarcere sau pe Mont Blanc) de la oricine doneaza o anumita suma de bani (intai propune provocarea, apoi confirm sau nu  indeplinirea provocarii) ;
•                     Accept serviciul de „curierat” montan (sa duc ceva pe varf contracost in functie de greutate si marime).

Aceste pachete nu sunt oferite spre vanzare ci sunt gandite ca un bonus pentru ajutorul acordat!

Au trecut aproape 10 luni de cand am luat decizia, timpul nu mi-a fost un aliat ci un dusman crunt cu care m-am luptat din greu iar cu cat ma apropii mai mult de plecare se pare ca puterea lui creste. Stiu ca eu voi invinge intr-un final si asta nu pentru faptul ca mi-au placut basmele cand eram mic ci pentru ca sunt mai hotarat ca niciodata sa lupt si sa-mi ating visul vazut imposibil de multe persoane. Zece luni de zile, a fost un timp pe cat de lung, pe atat de scurt … antrenamentele au fost de multe ori adevarate provocari, adevarate lectii de automotivare … a trebuit sa renunt la aproape  tot, sursa de finantare personala a echipamentului in totalitate si a calatoriei fiind infima. Ritmul a fost diferit,  renuntarile  putin placute dar cu siguranta fiecare lucru dificil va creste cu atat mai mult valoarea acestei „probe”!

Hai sa faurim ceva special!

Aceasta fiind una din treptele din cursul calatoriei mele!

Cred ca va fi foarte interesanta aceasta experienta nu doar pentru mine ci si pentru voi, niciodata nu mi-am putut imagina cum as putea urca munti stand in fata calculatorului. Daca te regasesti in aceste randuri te astept in ECHIPA!

Poate te intrebi: De ce sa il ajut? … si ai tot dreptul sa pui intrebarea asta.

Eu pot doar sa spun ca doresc sa fac ceva ce nu cred ca a mai facut cineva pana acum, ceva special pentru Romania, pentru mine … si sper ca si  pentru tine!

Trebuie sa va marturisesc ca nu ma pricep prea mult la bloguri … tot ce stiu e ca vreau sa ajung SUS , in consecinta sper sa fiti ingaduitori cu mine privind designul blogului. Accept orice ajutor, un sfat, poate echipament pentru imprumutat (mai am nevoie de frontala, parazapezi, manusi) si ceva ce nu face parte din echipament insa e necesar ,tot de imprumut, un aparat foto pentru Mont Blanc, eu am  unul insa ma indoiesc de calitatea lui, va stau la dispozitie prin e-mail: florin_nastase89@yahoo.com sau florinb.nastase@gmail.com.

                                                   

          Incepe si tu aventura alaturi de mine!    

Start !

 

                                                                              Modalitate de sponsorizare!

Nastase Florin Bogdan cu specializarea sponsorizare Mont Blanc:

Cont RON: RO37RZBR0000060010983425

Cont EUR: RO50RZBR0000060013646520

Multumiri !

         

                    Multumesc fiecarei inimi care a fost sensibila si aproape de simtirea mea, sponsorilor cu precadere Primariei Albestii de Arges, celor care au avut curajul sa imi imprumute parti din echipament sau aparatura electronica, foarte mult le multumesc „scepticilor” spus frumos … dar trebuie sa ii multumesc in principal lui Dumnezeu pentru ca a stat la baza a tot ceea ce s-a intamplat.

Stema Primariei Albestii de Arges .... multumesc draga comunitate!

               Aici sunt atat de multe de spus incat nici macar nu stiu de unde sa incep. In primul rand vreau sa spun ca aceasta experienta cu siguranta ma va face mai puternic si asta o spun prin prisma faptului ca imi aduc in centrul priviri mele o gramada de lucruri la care eram in faliment si a trebuit sa ma cercetez foarte bine ca sa pot corecta aceste lucruri iar apoi o alta provocare a fost ca trebuia sa vad influenta celor din jurul meu pozitiva iar asta nu era deloc usor pana sa ajung la reteta „transformarii”.

           Celor cu a caror parere a trebuit sa ma infrunt indelungata vreme le multumesc aici pentru ca mi-au fost profesori, consider toate actiunile lor spre cresterea si imbunatatirea mea, pentru ca indiferent de energia(pozitiva sau negativa) canalizata asupra mea a fost cea care mi-a dat putere pentru lucrul pe care eu m-am focusat iar pe deasupra privind pe termen lung as putea sa o consider o experienta facatoare de minuni.

          O mica relatare din timpul documentarii mele ar fi urmatoare:

„Un bambus în primii 5 ani crește 15 cm. Apoi în al cincilea an, crește 5 metri. Adică, primii 5 ani îi folosește pentru a-și forma baza și abia după ce este puternică rădăcina, pornește spre înălțimi. Astăzi doresc să mă asemăn cu un bambus.”

Cand am citit asta ca si autorul acestei expuneri pot spune ca eram exaltat  si plin de entuziasm,  simteam adrenalina cum furnica in tot corpul si ca ma simt mai pregatit ca niciodata!

Parabola:

Dar ce înseamnă oare să vrei ceva cu adevărat’? Se spune că odată, un învăţător şi elevul său traversau un lac cu o barcă. Profitând de liniştea călătoriei, discipolul dori să afle cum poate ajunge şi el maestru. Învăţătorul îi răspunse că e suficient să vrea asta cu tărie. Văzând că elevul nu pricepe cum stau lucrurile, la un moment dat, bătrânul îi face vânt în apă. Tânărul, surprins, încercă să se suie înapoi în barcă, dar bătrânul îl prinde de cap şi-l ţine cu forţa sub apă. Tânărul se sufocă, aproape leşină. După câtva timp bătrânul îl lasă în sfârşit să scoată capul afară din apă, să respire şi să se suie în barcă. Tânărul îşi reveni şi mirat întrebă: „Ce mai fu şi asta?” învăţătorul îi răspunse: „Ia zi, ce voiai tu când erai cu capul sub apa?” „Să respir”, zise tânărul. „Voiai tare’?'” „Dar cum altfel!” „Mai voiai şi altceva?” „Nu!” „Ei vezi,” conchise bătrânul, „asta înseamnă să vrei cu adevărat să vrei ceva la fel cum voiai tu să respiri, când stăteai cu capul sub apă. Nu mai puţin!

 „Ești un învingător, nu doar prin ceea ce poți face ci mai ales prin ceea ce poți îndura!”

„Mari campioni nu au câștigat lupta în ring, în fața a mii de oameni, ci în sala de antrenamente zi după zi, după zi, după zi, după zi, indiferent de zi, până la capăt, iar la finele unui antrenament făcut la maxim au devenit în fiecare zi învingători, iar în ring au devenit și celebri!”

(Wow development)

 

”Pentru a câștiga ceea ce merită să ai, s-ar putea

să fie nevoie să renunți la tot ceea ce ai deja”.
        Bernadette DEVLIN

 

”Încrederea înseamnă să crezi ceea ce nu poți vedea,

iar răsplata la această încredere este să vezi ce ai crezut”.

SF. AUGUSTIN

Impreuna putem naste o realitate!

”Daca tu crezi ca poti sau ca nu poti ,intotdeauna ai dreptate.” (Henry Ford)

Cine si de unde?

         

          Eu, ciudatul de eu cum spun unii, student in Brasov, intr-o vara nu prea indepartata am facut cunostinta cu lumea muntilor , e o alta lume acolo si e pentru toata lumea ,dar nu toata lumea o vrea, de ce? Raspunsul lor nu il stiu, eu nu am stiut de aceasta lume, nu am crescut intr-o familie care sa imi cultive o asemenea pasiune chiar daca muntele a fost intotdeauna vecinul nostru in a carui poale mi-am petrecut copilaria si bucuria. Nu vreau sa prezint  acum  motive pentru care nu am facut asta, pur si simplu nu am avut oportunitatea(eu asa stiu) insa ea(oportunitatea) bucuroasa si zambitoare a venit la mine, acum aproximativ 3 ani, prin varul meu care m-a intrebat: Vrei sa mergi cu noi la cules de afine? Nu am stat pe ganduri, direct un maret  Da! a fost raspunsul meu, dar motivatia mea era doar sa evadez din zona kilometrilor de pe langa casuta.

Foarte greu au trecut zilele pana la plecare imi amintesc atat de bine ce mult asteptam asta, simteam ca va fi ceva special . In prima vineri evenimentul era pus in practica ,plecam in muntii Fagarasului plin de bucuria evadarii in natura. Am ajuns neconteniti  la Cabana Piscul Negru  unde am inceput pregatirea bazei de corturi, ma simteam foarte bine si faceam mici incursiuni a apropierilor, un loc foarte frumos.  In zorii zilei urmatoare m-am trezit nerabdator, poteca ne striga imbratisandu-ne cu ramurile copacilor, raul ne imbia spre ea cu racoarea lui puternica, nu am stat pe ganduri si am inceput sa cadem prada suavelor imbratisari ale padurii, eram uimit, uluit de frumusete, admiram totul cu o asemenea profunzime incat ceilalti erau uimti de uimirea mea, nu puteam intelege cum am putut sta atat de departe si in acelasi timp fiind atat de aproape de o asemenea frumusete.

Afine nu prea am adunat, eu doar admiram si ma bucuram de coplesitoarea priveliste,de fiecare briza imbietoare. Nepregatit cum se cuvine, numai in adidasi, tricou, pantaloni scurti si o bluza atarnata pe umeri si fiind destul de obosit drumul la intoarcere a parut destul de lung. Nu intelegeam pe atunci de ce oamenii cu care ne intalneam aveau atat de multe lucruri la ei, nu intelegeam la ce folosesc betele vara, la ce folos un rucsac atat de mare( imi parea pe atunci) si toate celelalte lucruri dintr-un echipament obisnuit, aveam sa stiu la cateva luni distanta la ce folosesc. Imi aduc aminte ca am vazut Vf. Negoiu din zona in care ne aflam, nu stiam ce munte se afla acolo, dar era cel mai falnic si maret munte , raspunsul urma sa il aflu chiar atunci de la oameni. Imi spuneau tot felul de lucruri si povesti despre munte, eram acaparat  si plin de entuziasm, atunci mi-a incoltit in minte sa cuceresc varfuri montane  … asa a inceput totul.

Cu timpul nu au urmat toti muntii din Romania, nici pe departe, pasi mici, mici au fost facuti, fiind impiedicat de tot felul de obstacole, de obicei financiare pentru ca asta e farmecul vietii de student, bucuria e la bursa dupa cum spunea cineva, insa cam toata disparea pe echipament …  vara trecuta un gand nu imi dadea deloc pace, Vf. Moldoveanu era atat de aproape de mine si eu tot amanam, atunci un gand mi-a spus:” Mai ai de gand sa amani mult ?!” Imediat am spus, „NU!” in august voi fi acolo si nu o voi face la un nivel usor si voi pune in fata tot felul de provocari. Imi aduc aminte cum intr-o zi de miercuri a lunii august am ajuns acasa cu un muschi intercostal sucit provocandu-mi destule dureri, vineri dimineata ma astepta mai provocatoare ca niciodata, cel mai inalt punct din Romania ma astepta sa ajung la el singur, fara mancare, cu echipament rudimentar si cu muschiul intercostal inca facandu-mi probleme.Cu mari dificultati, provocari si peripetii reusesc sa cuceresc varful si sa ajung acasa in seara urmatoarei zile, nu pot spune cu bine dar pot spune ca singur si pe picioarele mele…(restul relatarilor, in jurnalul de calatorie).

A fost o cucerire care a creat ceva si mai puternic in mine facandu-ma „bolnav de munte”!

De ce Mont Blanc?

           

          Anul trecut pe data de 28 octombrie eram prezent la un seminar de managementul timpului, unde lectorul ne indruma sa asternem obiective pe foaie pentru 1 an ,3ani  respectiv 5ani. Ghiciti ce obiective erau in primul an? Nu va chinuiti in zadar, e pierdere de vreme. Drumul spre Mont Blanc se afla in categoria celor de 3 ani, cand am spus in sala care e dupa parerea mea obiectivul principal din aceasta categorie adica cucerirea celui mai inalt punct din Europa, oamenii se bucurau dar scepticismul lor era ca un junghi in furca pieptului meu, lectorul era putin mai credul insa nu ar fi garantat 100% pentru asta. Imediat a fugit din categoria obiectivelor de 3 ani plantandu-se puternic in categoria celor de un an … „declaratia mea de independenta” era adusa la cunostiinta tuturor oamenilor plina de entuziasm si credinta.Imi amintesc cum  nici o persoana  nu mi-a spus si nu a aratat „Eu cred ca poti face asta!” ,ci doar glume,indiferenta si scepticism,  aceasta atitudine a ajuns sa ma demotiveze de multe ori pe parcursul lunilor trecute, astfel am ajuns la o motivare mai puternica transferand energia venita din demotivari in energie motivatoare.

               Ratacind pe internet in una din zile dau peste un trailer, pentru ca era vorba de asemena sentimente acolo, despre vise imposibile transformate in realitate, care nu te lasa sa devii sceptic, pesimist sau sa abandonezi lupta. In acel film personajul Phillipe Petit a traversat ilegal cele doua turnuri de la World Trade Center pe un cablu suspendat de 8 ori, timp de 45 de minute. Toata aventura a fost pregatita 6 ani. Echipa lui Petit a studiat timp de 3 ani WTC observand costumatia oamenilor de acolo, facand schite, machete, teste, introducand pe rand cabluri si alte echipamente in cladire pentru a putea reusi. Ceea ce acest Phillipe Petit dorea sa faca era imposibil, oamenii din jurul lui i-au spus ca e imposibila traversarea pe sarma a celor doua turnuri, aducand cele mai bune motive inainte, randamentul foarte bun al securitatii, vremea extrem de greu de prevazut, plus ca nu exista nici o siguranta … Stiti care a fost replica lui Phillipe?

Daca e imposibil sa trecem la treaba!!!

Cand s-a dat jos de pe sarma, politia l-a arestat imediat, reporterii l-au agresat cu intrebari si toti doreau sa stie un singur lucru : De ce ai facut asta? Raspunsul lui :

Când văd trei portocale, jonglez; când văd două turnuri, pășesc.

 

 

 

Drumul…

Ruta aleasa de mine pentru a ajunge pe varf este Voie des Cristalliers sau Voie Royale. Cu ce voi ajunge in Franta inca nu pot stii sigur … insa Le Fayet este baza stabilita. Din Le Fayet voi lua tramvaiul cu cremaliera (TMB- Tramway du Mont-Blanc) pana la Nid’ d’Aigle, aici incepe marea provocare .

Voi urca la 3200m la refugiul Tete Rousse apoi voi urma traseul prin periculosul Grand Couloir spre refugiul Gouter la 3817m. De la refugiul Gouter voi porni pe langa Dome du Gouter, refugiul Vallot dupa care …

Varful Mont Blanc – 4810m

          Dupa multele provocari maine (joi 15 septembrie) voi pleca spre marea provocare, sunt hotarat si plin de incredere ca voi reusi, stati pe aproape ma intorc curand … si vom depana amintiri placute. 🙂

Saluti, dragi prieteni! Știu ca de abia aşteptaţi să aflaţi ce am făcut, dacă sunt bine și toate celelalte peripeții prin care am trecut… vă înţeleg perfect curiozitatea, dar detaliile vor mai întârzia puțin și sper să mă iertați pentru aceasta. În principiu am ajuns acasă aseară, (24 sept) pe ale mele dragi picioare, și acum sunt bine deci grijile vor fi înlaturate. Vă mulțumesc pentru înfocata voastră susţinere; susținere pe care am simţit-o din plin în decursul acestor zile extraordinare.