Am dorinta de a va aduce vesti bune … am o surpriza placuta pentru voi in urmatoarele zile. Unii nici nu stiti la ce sa va asteptati alti banuiti ceva dar nu e nimic sigur in mintea voastra. Personal cred ca o sa va placa si veti fi bucurosi!
De abia astept sa vad cum o sa reactionati si sa aud parerile voastre 😉 Insa pana la surpriza vreau sa va las o incurajare pe care sa o dati mai departe prietenilor vostrii, parintilor vostrii si dusmanilor vostrii
Este vorba de o scrisoare a unui jurnalist, Viorel Ilisoi catre fica dumnealui care ii cere sa nu renunte nici o clipa la idealurile ei si care ne aminteste ca noi toti trebuie sa le lasam mai mult decat valori materiale copiilor nostri, ca idealurile si valorile spirituale pe care un parinte le insufla copiilor sai, sunt cel mai de pret dar.
Voi puteti schimba lumea!
“Nu vreau decat sa-ti cer iertare si sa te rog sa duci tu la capat ce nu am fost eu in stare sa termin. Sa-ti construiesti singura lumea in care vrei sa traiesti, asa cum vrei tu sa fie, in care vor trai si copiii tai.
La revolutie aveam exact varsta ta de acum. Aveam la picioare o lume ranita, in refacere, si deasupra un cer innorat. Credeam ca nu trebuie decat sa privesc in sus si cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost asa. Curand a trebuit sa las capul in jos. Am inceput sa ma plang ca sunt fatalmente un invins. Ca fac parte dintr-o generatie de sacrificiu. (…)
Am crezut ca libertatea asta e un dat, ca nu trebuie sa mai luptam pentru ea o data ce o capataseram. Ne-am inselat. E drept, unii – acela, aceea, celalalt – au vazut lucrurile altfel, dar generatia s-a inselat. (…)
Cu amaraciune admit asta. Era datoria noastra, a tinerilor de dupa revolutie, sa ne facem exact cum voiam, cum ne placea, lumea in care urma sa traim.
Si n-am facut-o. N-am dus treaba pana la capat. Ne-am multumit cu un surogat de democratie. Era oricum mai bun decat ceea ce traiseram in comunism. Credeam ca destelenim locuri noi si ca urmam carari nebatute, cand, de fapt, ne invarteam in cerc. Si iata-ne acum, aproape batrani, blazati si fara vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.
Daca vrei sa iesi din conditia de sclav al propriei existente, ca sa-ti traiesti viata din plin, nu te astepta sa vina cineva s-o faca pentru tine. Daca vrei toate acestea, trebuie sa le castigi si sa le aperi, sa tii cu dintii de ele.
Faci parte din prima generatie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteti chemati acum sa hotarati cum va fi ziua de maine. Nu trebuie sa asteptati sa murim noi, decreteii, tot invartindu-ne prin desert, cum s-a tot spus, ci puteti construi in continuare si impreuna cu noi, retreziti la viata de frenezia voastra.
Voi puteti schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viata e in alta parte, cum ar spune un autor pe care voi il pretuiti prea putin, nu in plasma laptopului. Puteti face asta! (…)
Dar pana sa va exprimati ca generatie, te rog pe tine intai, tocmai fiindca te iubesc, sa strigi: ajunge, e randul meu acum! Pentru binele tau. Nu lasa sa ti se ia nimic din ce se cuvine. Protesteaza! Revolta-te! Spune ce gandesti! Scrie! Umple internetul cu nemultumirea ta! Fa petitii, reclamatii, mergi pana in panzele albe! Du-te alaturi de prietenii tai, umar la umar, cand aveti un plan comun, o idee comuna. Daca e nevoie, iesi in strada! Eu voi veni sa te sprijin.
Voi fi mereu langa tine, ca un scutier devotat, gata sa iau coate si bastoane in locul tau. Nimeni nu mai crede intr-o schimbare facuta de generatia mea, care a schimbat si-a tot schimbat pana a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu in fata, langa prietenii tai cu inele in buza, fiindca viitorul vostru e in joc. Fa-ti tu o lume asa cum o vrei tu. Si eu, batranul plin de metehne si capricii, voi fi gata sa traiesc in lumea ta. Pentru ca am incredere in tine”.
Mai SUS! 