Mutat pe http://www.florin-nastase.com/

http://www.florin-nastase.com/

Anunt de mutare!

Se pare ca a venit vremea sa plec din chirie si sa imi iau casuta mea (adica domeniul meu). Am sa las in cele ce urmeaza prima postare din casuta. De acum incolo ma puteti gasi la urmatoarea adresa http://www.florin-nastase.com/ ,aici veti putea observa ca in partea superioara va puteti si abona pentru a fii primii care primesc noutatile 🙂

Va astept cu mare drag!

“Căsuța mea și a ta!”

Uneori îmi imaginez căsuța în care o să locuiesc; Cum o să arate? Câte camere o să aibe? Unde va fi biroul meu … la etaj sau la parter? Dacă în garaj va fi o mașină sau o motocicletă? În ce zonă se va afla? Trebuie să recunosc că același lucru ca și cu căsuța am făcut de când m-am decis să îmi iau un domeniu virtual; Care o să fie designul? Unde o să fie pusă aceea? Unde cealaltă și tot așa … să știți că întrebările acestea se termină uneori cam târziu în noapte și ironia sorții de multe ori fără răspuns.

Știu încă mai sunt lucruri de îmbunătățit în “căsuța” mea virtuală de aceea aștept orice idee care e spre îmbunătățire primind-o cu apreciere. Dorința mea e ca acum casuța mea să devină și căsuța altora, oricine e invitat aici în căsuța noastră, să petrecem timp, să povestim, să râdem și chiar să plângem împreună.  Nu ezitați să umpleți de comentarii postările simțiți-vă liberi și lăsați timiditatea în altă parte, aici sunteți ca și acasă la voi … bucurați-vă de libertate și prețuiți-o!

 

UniCredit Leasing Transmaraton – primul maraton caritabil în Transfăgărășan

 

Cum lucrurile bune nu vin niciodata singure … mai aduc si alte lucruri bune 😉

Am aflat de acest proiect în ultima seară în care se mai puteau face înscrieri, nu am stat deloc pe gânduri și m-am înscris imediat. Când am citit viziunea organizatorilor nu am mai putut trece cu vederea, pentru că în acel moment am devenit conectați unii cu alții și aici mă refer la faptul că este un eveniment caritabil.

Nu mi-a trebuit prea mult timp ca să observ că pot fii fundraiser(persoană care își propune să strângă o anumită sumă de bani pentru cineva) pentru Hospice sau Pădurea copiilor. Când spun Hospice pentru mine este egal cu “Rareș”, oferiți-mi doar câteva secunde ca să vă traduc puțin ce înseamnă pentru mine “Rareș”. Este un baiat de 9 ani care locuiește lângă Brașov și are cancer, cea mai mare parte din timpul lui îl petrece la Hospice în loc să se joace în fața locuinței cu vecinii sau frații lui. De fapt este prietenul meu sau eu sunt prietenul lui, nu știu cum e corect să o spun. De ce? Ne-am cunoscut în vara anului 2011 într-o tabără pentru copii în care m-am implicat ca și voluntar, a fost un moment în acele zile în care stăteam amandoi pe scările casei și povesteam diverse lucruri, când am auzit următoarele cuvinte spuse de el: Florin …  vrei să fim prieteni de acum încolo?  M-am uitat la el și am dat din cap în sens afirmativ pentru că nu puteam să rostesc ceva, a fost unul dintre acele momente profunde ale vieții. De atunci am rămas prieteni și am început să mă rog pentru vindecarea lui, fac parte din acei oameni care încă mai cred în minuni.

Pe 9 iunie vreau să alerg ,pentru prima dată la un semimaraton, pentru prietenul meu Rareș. El este un exemplu de luptător  pentru mine. Poate că tu nu îl cunoști pe Rareș sau alt pacient de la Hospice sau Pădurea copiilor dar astăzi vreau să îți spun drag cititor al acestor modeste cuvinte că și tu poți fii un prieten al acestor oameni donând pentru ei. Personal cred că nu e nevoie de Crăciun sau Paște (așa cum am observat că se practică) pentru ca să ne deschidem inima și să privim la nevoile din jurul nostru. Acum știi, ce vei face mai departe? Fii parte și tu!

Banii donați vor intra direct în contul celor de la Hospice! Aici puteți dona:

http://transmaraton.org/blog/povestea-lui-florin-bogdan-nastase/

http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=1b0cb2122147ab8fda5520c71e96147ad9433e42

 Dăruind vei dobândi!

Ultima suta de metrii …

 

Proiecte?

Mă întreb oare cât sunteți voi de interesați de proiectele mele? De ce?

Vreau să vă spun că anul acesta am făcut o mică- foarte mare schimbare vis-à-vis de proiecte …astfel încât să le putem numi proiectele noastre. Vreți să aflați care e aceea schimbare?

Nu vreau să vă țin prea mult pe jar … pentru acest an 2012 am două mari proiecte, unul pentru orice om care dorește o evadare din cotidian în natură bucurându-se de aceasta la maxim cu mine și împreună cu alte persoane asemenea lui, toate informațiile necesare pentru acest proiect vor apărea curând, fiți cu ochii în patru!

În cel de-al doilea proiect este vorba de o echipă de pregătire pentru început, oricine poate face parte din ea însă doar un număr limitat de persoane vor putea merge mai departe spre obiectivul final și anume doar persoanele  care prin atitudinea lor și performanțele fizice vor arăta că sunt gata să renunțe la ceea ce sunt pentru a putea deveni ceea ce vor fi după acest proiect. Și acest proiect este în lucru, trebuie să recunosc că logistica nu e deloc ușoară și îmi ia timp, însă totul e spre finalitate.

Dorința mea e  să investesc tot ceea ce am (material, mintal și spiritual) în persoane care să facă la rândul lor același lucru cu alte persoane, nu este ceva ce am scornit eu peste noapte ci este un principiu biblic: “Fără plată ați primit, fără plată să dați.” (Matei 10:8)

Țineți aproape! 🙂

Surpriza!

Am dorinta de a va aduce vesti bune … am o surpriza placuta pentru voi in urmatoarele zile. Unii nici nu stiti la ce sa va asteptati alti banuiti ceva dar nu e nimic sigur in mintea voastra. Personal cred ca o sa va placa si veti fi bucurosi!

De abia astept sa vad cum o sa reactionati si sa aud parerile voastre 😉 Insa pana la surpriza vreau sa va las o incurajare pe care sa o dati mai departe prietenilor vostrii, parintilor vostrii si dusmanilor vostrii

Este vorba de o scrisoare a unui jurnalist, Viorel Ilisoi catre fica dumnealui care ii cere sa nu renunte nici o clipa la idealurile ei si care ne aminteste ca noi toti trebuie sa le lasam mai mult decat valori materiale copiilor nostri, ca idealurile si valorile spirituale pe care un parinte le insufla copiilor sai, sunt cel mai de pret dar.

 

Voi puteti schimba lumea!

“Nu vreau decat sa-ti cer iertare si sa te rog sa duci tu la capat ce nu am fost eu in stare sa termin. Sa-ti construiesti singura lumea in care vrei sa traiesti, asa cum vrei tu sa fie, in care vor trai si copiii tai.

La revolutie aveam exact varsta ta de acum.  Aveam la picioare o lume ranita, in refacere, si deasupra un cer innorat. Credeam ca nu trebuie decat sa privesc in sus si cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost asa. Curand a trebuit sa las capul in jos. Am inceput sa ma plang ca sunt fatalmente un invins. Ca fac parte dintr-o generatie de sacrificiu. (…)

Am crezut ca libertatea asta e un dat, ca nu trebuie sa mai luptam pentru ea o data ce o capataseram. Ne-am inselat. E drept, unii – acela, aceea, celalalt – au vazut lucrurile altfel, dar generatia s-a inselat. (…)
Cu amaraciune admit asta. Era datoria noastra, a tinerilor de dupa revolutie, sa ne facem exact cum voiam, cum ne placea, lumea in care urma sa traim.

Si n-am facut-o. N-am dus treaba pana la capat. Ne-am multumit cu un surogat de democratie. Era oricum mai bun decat ceea ce traiseram in comunism. Credeam ca destelenim locuri noi si ca urmam carari nebatute, cand, de fapt, ne invarteam in cerc. Si iata-ne acum, aproape batrani, blazati si fara vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.

Daca vrei sa iesi din conditia de sclav al propriei existente, ca sa-ti traiesti viata din plin, nu te astepta sa vina cineva s-o faca pentru tine. Daca vrei toate acestea, trebuie sa le castigi si sa le aperi, sa tii cu dintii de ele.

Faci parte din prima generatie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteti chemati acum sa hotarati cum va fi ziua de maine. Nu trebuie sa asteptati sa murim noi, decreteii, tot invartindu-ne prin desert, cum s-a tot spus, ci puteti construi in continuare si impreuna cu noi, retreziti la viata de frenezia voastra.

Voi puteti schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viata e in alta parte, cum ar spune un autor pe care voi il pretuiti prea putin, nu in plasma laptopului. Puteti face asta! (…)

Dar pana sa va exprimati ca generatie, te rog pe tine intai, tocmai fiindca te iubesc, sa strigi: ajunge, e randul meu acum! Pentru binele tau. Nu lasa sa ti se ia nimic din ce se cuvine. Protesteaza! Revolta-te! Spune ce gandesti! Scrie! Umple internetul cu nemultumirea ta! Fa petitii, reclamatii, mergi pana in panzele albe! Du-te alaturi de prietenii tai, umar la umar, cand aveti un plan comun, o idee comuna. Daca e nevoie, iesi in strada! Eu voi veni sa te sprijin.

Voi fi mereu langa tine, ca un scutier devotat, gata sa iau coate si bastoane in locul tau. Nimeni nu mai crede intr-o schimbare facuta de generatia mea, care a schimbat si-a tot schimbat pana a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu in fata, langa prietenii tai cu inele in buza, fiindca viitorul vostru e in joc. Fa-ti tu o lume asa cum o vrei tu. Si eu, batranul plin de metehne si capricii, voi fi gata sa traiesc in lumea ta. Pentru ca am incredere in tine”.

Pasiunea ta care e?

Ieri discutam cu cineva despre pasiune, ceea ce m-a facut sa imi pun urmatoarea intrebare.  Oare e chiar asa importanta pasiunea in societatea de astazi ?

Am spus sa incep cu dictionarul si iata ce spune acesta:

PASIÚNE, pasiuni, s. f. 1. Stare afectivă și intelectuală deosebit de intensă și stabilă, manifestată ca o tendință care polarizează procesele psihice ale omului, determinându-l prin intensitatea efectelor sau prin permanența acțiunii lor. ◊ Loc. adv. Cu pasiune = înflăcărat, entuziast; intens. 2. Înclinație vie, însoțită de plăcere pentru obiectul studiat sau pentru profesiunea exercitată. ♦ Dorință, aspirație. 

Eu cred ca nici nu se mai pune problema sa spun ceva dupa definitie … va las pe voi sa raspundeti intrebarii de mai sus. Dar nu vreau sa termin asa sec ci in continuare vreau sa las cateva exemple de oameni pasionati, nu voi scrie povestea nici unui ci doar cateva cuvinte ca sa va trezesc curiozitatea pentru a afla mai multe despre ei si de ce nu sa va alimentati pasiunea voastra, nu sunteti cu nimic mai prejos … si tu POTI!

Implica-te cu intreaga ta fiinta pentru ceea ce iti doresti!

  „Voieste si vei putea!”

Jon Schmidt

Este un compozitor si pianist pasionat si dedicat. Are aproape 45 de ani si compune de la 11 ani. A lansat pana acum 8 albume si 7 volume de orchestratie. Muzica lui e o imbinare intre muzica clasica si tendinte moderne, pop, jazz, etc.

Devin Graham

Devin are un canal de youtube unde posteaza saptamanal lucruri pe care le filmeaza si le editeaza. Majoritatea filmarilor sunt facute fara bani sau pe diverse parteneriate. Cu toate astea clipurile respective (vedeti mai jos cateva din ele) sunt filmate incredibil de frumos, profesionist, cu muzica sincronizata perfect si cu un stil cool si modern.

Chris Guillebeau

Modul de viata al lui Chris este numit de el insusi “alternative lifestyle” sau, cum sa traiesti altfel decat se asteapta cei din jurul tau sa traiesti. De mai multe ori pe an Chris isi ia rucsacul in spinare si timp de saptamani sau luni pleaca intr-o noua aventura vizitand tari de pe diferite continente. Nu sta in hoteluri scumpe, nu viziteaza atractiile turistice, e interesat de modul real de viata al oamenilor din tara pe care o viziteaza.

In ultimii 10 ani Chris a adunat mai mult de 1000 de stampile pe pasaportul lui iar in 2010 a castigat 1 milion de mile aeriene ca urmare a zborurilor pe care le-a facut. Spune ca iubeste calatoritul de dragul calatoritului.

http://chrisguillebeau.com/about-chris/

Kseniya Simonova

Este castigatoarea concursului Ucraina Got Talent din anul 2009  . Ea este o artista de performanta în animatie cu nisip şi un filantrop.  Ideea de a face un spectacol de nisip a fost a sotului ei, care a vrut sa faca un proiect de teatru nou. Kseniya Simonova a început să practice desenul cu nisip într-o cameră întunecată mica intr-o casa pe care au  inchiriat-o. Ea a spus că a fost atât de greu ca ea a vrut să se lase dupa trei zile. A fost greu fizic, deoarece ea a trebuit să stea foarte multe de ore pentru a se antrena. Ksenyia s-a antrenat trei luni de zile in fiecare noapte. În loc sa faca ceea ce fac toate mamele – gătit, curăţenie, schimbarea scutecelor, joc cu fiul ei. Ea de la 10 pm la 4 am s-a antrenat cu nisip. Pentru a realiza esenta de animaţie cu nisip, cu transformările sale constante de imagini, ea a trebuit să se recalifice in viziunea ei şi sa înceapa să vada obiectele aşa cum ar apărea în nisip. A fost o senzaţie on-line, atunci când într-o zi spectacolul ei a fost vizualizat de mai mult de un milion de ori. Într-un an, ea a avut peste 25 de milioane de vizualizari.

Ueli Steck

Este un alpinist elvetian, de profesie tamplar pe care revista Climb la clasat in primii trei, cei mai buni alpinisti din Europa. A batut recorduri dupa recorduri in escaladare…

Un alt tamplar 🙂 si un alt record … tineti-va de scaun 😉

 

8 Martie

In preajma acestei zile exista un light motiv care e prezent in ultimii 3 ani, e vorba de discutii cu pareri diferite vis-a-vis de aceasta zi, frumoasa de altfel chiar daca e Ziua Mamei sau a Femeii. Numai ca aici e teritoriul meu, eu iau decizii dupa propriile convingeri chiar daca as putea fi considerat un conservator, vreau sa va spun ca nu gresiti chiar sunt unul 🙂 . Pentru mine toata viata 8 Martie ramane Ziua Mamei, mama mea ,ca orice mama, merita si e o zi a ei. Cand eram mici eu si fratele meu ne bucuram sa venim acasa cu poze pentru mama, platite de mama, avand sentimentul ca i-am oferit o surpriza pe cinste, cu timpul am crescut si am inceput sa si gandim, putin mai mult, realizand ca nu noi facem surprize mamei ci se pare ca ea de ziua ei ne face noua surpriza de a fi surpinsa. Astazi ea nu va vedea postarea mea (nu are acces la internet) dar va fi oricum surprinsa chiar si daca nu as face nimic, ea ma iubeste nu pentru ca eu sa o iubesc la randul meu ci doar ma iubeste pur si simplu.

Exemplul ei ma face sa o iubesc si eu chiar daca ea nu m-ar iubi (oricum ar fi un lucru imposibil). Mama, tu esti mama mea si …

TE IUBESC!

Si tu ai o mama … nu uita sa o surprinzi, chiar daca in conceptia ta e ziua ei sau a femeii, pretuieste-o oricum, e mama ta si o iubesti … ea stie? Spune-i asta, poate ca maine nu vei mai avea ocazia asta!

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a
venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai
albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum
sa cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi
în zi mereu intineresti.

(Nicolae Labis – Mama)

1 Martie si un La multi ani!

„O primavara frumoasa!” nu e tot ce va pot dorii pentru ca de fapt va doresc o viata frumoasa fetelor. Ieri observam, in timp ce ma bucuram de dragutii fulgisori de nea, ca fetele erau pline de nervi ca ningea in loc sa fie frumos. Nu am inteles prea mult de ce, insa azi am primit raspunsul, nu puteati sa renuntati la cojoace, waterproof-uri si toate celelalte haine de iarna in pofida celor mai mulate si sexy. In pofida atator lucruri a fost o zi frumoasa pe care Dumnezeu a tinut sa v-o daruiasca … asa ca zambiti larg, bucurati-va  si apreciati  fiecare atentie.

Speranta mea e ca nu doar astazi veti fi rasfatate si apreciate si ca bucuria si zambetul zilei de astazi va persista pe fata voastra angelica intregul an. Eu va daruiesc cu caldura si consideratie cativa ghiocei dragalasi dar nu firavi pentru ca au iesit invingatori impotriva zapezii.

Vineee PRIMAVARA!

Fii un campion!

E ceva care mi-a starnit din totdeauna curiozitatea si inca mai continua, ESECUL. Am ajuns sa cred ca esecul poate fi o arma letala in mana celui care stie sa lucreze cu el, sa esuezi poate fi o adevarata arta.  Stiti oricat vom incerca noi sa fugim si oricat de repede vom face asta un lucru este cert si acela este ca nu vei putea evita esecul. Fiecare din noi am dat-o in bara si vom mai face acest lucru, nu putem fugi de lucruri care nu pot fi evitate. Am si o veste buna insa … cu toate ca vom face greseli si vom fi deprimati sau frustrati aceasta stare se poate imbunatati daca modul de a gandi vis-à-vis de esec va fi altul. Cand esti convins ca din fiecare esec poti deprinde cate o invatatura noua si ca de fapt e o metoda de a invata din propriile greseli vei avea satisfactia aceea care dovedeste ca ai trecut la un alt nivel, ai evoluat(asta daca ai invatat si nu repeti la nesfarsit aceeasi greseala).

“Majoritatea oamenilor nu traiesc 70 de ani, ci traiesc un an de 70 de ori.”

Sunt un impatimit al sportului, imi aduc aminte cand eram mic tatal meu imi agatase un sac cu nisip si rumegus intr-o magazie si cand aveam timp liber eram acolo, cu niste manusi din lana facute de bunica pentru iarna, lovind cat de puternic puteam acel sac. Ma enerva mereu ca traiectoria lui era asa haotica si nu era nimeni sa imi tina de el. Am avut mereu o parere foarte buna despre box, sportul, nu huliganelile de strada. In box nu e vorba doar de cine e cel mai puternic ci este mult mai complex, e vorba despre minte, control, fair-play, pregatire fizica la nivel ridicat.

Am onoarea sa va povestesc putin despre Roberto Duran Samaniego, este poate cel mai mare boxer al tuturor timpurilor, a inceput sa boxeze la 16 ani. S-a nascut intr-o suburbie a orasului El Chorrillo, in Panama, mama lui fiind prostituata. Este omul care a detinut titlul mondial la patru categorii de greutate diferite(sa mai scriu odata?), 70 de meciuri terminate prin K.O., nu a avut nici un meci terminat cu remiza, era numit “Pumni de piatra”. Dupa putinele mele cuvinte despre el, ce spuneti este un adevarat luptator?

Toata lumea il intreba pe Roberto Duran: “Care e reteta pentru a castiga?”

“I am not an animal in my personal life. But in the ring there is an animal inside of me. Sometimes it springs out later in a fight. But I can always feel it there, driving me and pushing me forward. It is what makes me win. It makes me enjoy fighting.” – unul din raspunsurile lui.

Aveti aici si un video cu el …

Eu cred ca fiecare din noi avem acel lucru care ne face sa urlam, in general e auzit doar de noi, in interiorul nostru, acolo de unde incepe orice schimbare a noastra si a lumii din jurul nostru. Daca iti spui acum in minte ca tu nu ai auzit acel urlat din interiorul tau, iti garantez ca te minti singur, nu poti sa fii atat de ocupat, nu poti rata un asemenea moment. Roberto Duran a invatat sa exteriorizeze urletul din el intr-o forma in care a facut performanta. Tu stii? Eu stiu?

Stiti unii aleg sa ascunda in interiorul lor, adanc, adanc de tot si traiesc cu speranta ca nimeni nu va descoperi vreodata, iar altii, cei care au curajul de a exterioriza au cautat cum sa scoata in afara intr-un mod productiv, cum sa faca ca acel ceva sa schimbe lucrurile. Vedeti … e foarte important sa ne ascultam vocea din interior si sa ii acordam respectul cuvenit dar sa nu uitam ca “Exista in mine(noi) ceva needucabil” dupa cum spunea Octavian Paler. Tu de cine asculti?

 

 

“Esecul nu inseamna sa cazi, esecul inseamna sa nu te mai ridici.”

(Anonim)

Am fost azi cine vreau sa fiu?

De ce amani sa spui stop, chiar daca stii ca a sosit momentul sa o faci?

Avertisment: Aceste randuri s-ar putea sa fie cele mai dure din aceasta carte (blog). Cu toate acestea, sper sa te intorci cel mai des la ele la inceput, iar apoi, sa nu mai fie nevoie vreodata sa te intorci la ele!

Stai si citesti aceste randuri, si te gandesti ce vrei sa iti spun eu?

NIMIC! Da, nu am sa iti spun nimic!

Tu stii tot ce vrei sa stii!

Ce vrei sa iti mai spun si eu?

Tu stii cat de fericit(a) esti la locul de munca pe care il ai sau vrei sa il obtii, sau facultatea pe care ai ales sa o urmezi. Tu stii daca traiesti viata ta acum sau o viata aleasa de familia ta, de prietenii tai sau de alte contexte sociale. Tu stii acum daca banii pe care ii castigi sau iti doresti sa ii castigi iti vor oferi libertate sau frustrare.

Si de fapt daca stii sau nu aceste lucruri, ce? Mare lucru …

Cu sau fara aceste raspunsuri, oare vei face ceva ca sa iti fie mai bine? Si aceste randuri si multe altele doar le citesti si mergi mai departe, sau vei face mai mult?

Sau poate vei spune …

Si daca nu sunt fericit(a), ce? Doar nu o sa fiu mai fericit(a) dupa ce citesc aceste randuri.   Si daca nu imi traiesc viata mea, ce? Ce, o sa faci tu o minune ca sa imi pot trai eu visele?   Si daca sunt frustrat(a), ce? Doar nu esti tu langa mine sa simti ceea ce simt eu zi de zi!

Si ai dreptate, nu sunt langa tine si nu pot face nimic pentru tine. Doar tu esti, acum si in orice alta secunda: TU cu TINE.

Doar tu poti schimba ceva pentru tine in viata ta.

Oare, totusi, de ce ai nevoie ca sa te urnesti din loc?

Daca ai putea, ti-ai da acum o palma?

O palma care sa reprezinte nemultumirea fata de alegerile de zi cu zi care te fac din ce in ce mai putin fericit(a).

Spune-mi, ti-ai da o palma? Sper sa nu fie nevoie de ea, dar daca este, mai bine sa ti-o dai. Este un prim pas.

Apoi, te invit, ca si continuare sa iti raspunzi la intrebarea:

“Cine imi doresc sa fiu?”

… iar apoi:

“Am fost azi cine imi doresc sa fiu?”

 

 

Acum*,  Mihail Musat, 2010

http://www.mihailmusat.ro